Duritatea materialului H13, în general, nu revine după revenire. Cu toate acestea, dacă procesul este necorespunzător (cum ar fi o singură revenire sau o răcire insuficientă), este posibil ca stresul rezidual să nu fie complet eliberat, ceea ce poate duce la o microstructură instabilă în timpul serviciului și la degradarea performanței, manifestându-se ca fisurare sau defecțiune prematură, mai degrabă decât o revenire a durității.
1. De ce „recuperarea durității” este o neînțelegere?
Esența călirii: Transformă martensita călită în martensită călită mai stabilă, eliberând stresul intern; acest proces este ireversibil.
Tendința schimbării durității: Pe măsură ce temperatura de revenire crește, duritatea scade doar, nu crește. După revenirea standard (580 grade × 2h × 2 ori), duritatea se stabilizează la 48 ~ 52 HRC.
Așa-numitul „rebound” este de fapt o anomalie: se datorează de fapt unei căliri insuficiente (temperatură scăzută, timp scurt, câteva cicluri de revenire), care are ca rezultat o microstructură reziduală instabilă, care se transformă în timpul procesării sau încălzirii ulterioare, ducând la defecțiune.
Înțelegerea corectă: „Nu există rebound, doar stabilitate”.
2. Cauzele reale ale „recuperii false a durității”
|
Cauze |
Mecanisme |
Consecințele |
|
Călire unică |
Eliberarea incompletă a stresului rezidual, microstructură metastabilă. |
Eliberarea stresului în timpul serviciului declanșează propagarea microfisurilor. |
|
A doua temperare înainte de răcire la temperatura camerei |
Suprapunerea stresului termic, transformarea neuniformă a miezului. |
Microstructură inconsecventă, fragilitate localizată. |
|
Temperatură scăzută de temperare (<550℃) |
Revenire insuficientă, martensită reziduală cu conținut ridicat de carbon. |
Transformarea continuă la încălzirea ulterioară, inducând fisurarea. |
|
Răcire neuniformă sau excesiv de rapidă |
Generează stres nou, perturbând uniformitatea microstructurii. |
În timpul prelucrării apar fisuri sau deformări de tăiere a sârmei. |
Studiu de caz: O fabrică a omis a doua etapă de revenire, rezultând 3 fracturi fragile ale miezurilor de matriță H13 într-o săptămână de la funcționare. Acest lucru a fost diagnosticat greșit ca „rebound duritate”, dar de fapt s-a datorat unei căliri insuficiente.
3. Cum să asigurați o duritate stabilă și să preveniți anomaliile? Efectuați două procese de revenire: După prima călire, cuptorul trebuie să fie răcit cu aer-la temperatura camerei (<50℃) before the second tempering.
Control precis al temperaturii: setați temperatura la 580 de grade ±5 grade, utilizați un cuptor controlat cu temperatură PID-și verificați dacă diferența de temperatură este mai mică sau egală cu ±5 grade prin mai multe măsurători de temperatură.
Timp de menținere suficient: Fiecare sesiune de temperare trebuie să fie mai mare sau egală cu 2 ore; pentru piese mai groase, adăugați 30 de minute pentru fiecare 25 mm de grosime.
Documentația procesului și trasabilitatea: Mențineți curbele de temperatură a cuptorului, înregistrările de duritate și informațiile operatorului.
Principii de siguranță: „Două procese de temperare, răcire completă și documentație de date” sunt toate indispensabile.
