Problemele obișnuite în experimentele de comparare a redundanței cu senzori duali-se concentrează în principal pe trei aspecte: controlul variabilelor, statisticile datelor și evaluarea rezultatelor. Iată cele 8 cele mai frecvente probleme și soluțiile lor:
I. Probleme de control al variabilelor (cel mai predispus la capcane, care afectează direct validitatea rezultatelor)
Problemă: hardware-ul și algoritmul se modifică simultan, variabilele nu sunt unice. Mulți oameni schimbă atât senzorul, cât și algoritmul simultan în timpul experimentelor, iar atunci când rezultatele se îmbunătățesc, nu știu dacă senzorul sau algoritmul este de vină.
Soluție: Utilizați aceeași pereche de senzori în aceeași locație de montare, comutați doar algoritmul și testați un set înainte de a trece la celălalt.
Problemă: Condiții de testare inconsecvente, parametrii procesului ajustați. Grupul de control folosește produsul A, în timp ce grupul experimental folosește produsul B. Fluctuațiile de proces ale celor două produse sunt diferite, făcând rezultatele incomparabile.
Soluție: Mențineți o producție fixă a aceluiași produs pe tot parcursul testului, fără a ajusta parametrii procesului, cum ar fi temperatura, presiunea și viteza. Dacă sunt necesare ajustări, înregistrați modificările și recalculați.
Problemă: Perioada de testare insuficientă, dimensiunea eșantionului insuficientă. Tragerea concluziilor după numai 3-5 zile de testare permite interferențe accidentale, ceea ce duce la părtinire statistică și rezultate nesigure.
II. Statistici de date (conduce cu ușurință la erori de calcul)
Problemă: calculul ratei alarmelor false este incorect, numărând cazurile ne-defectuoase ca fiind corecte. Sunt contorizate doar alarmele false, ignorând defecțiunile reale, dar nedetectate, rezultând o rată de alarme false subestimată.
Soluție: Alarmele false ar trebui să fie numărate numai pentru „defecțiuni reale confirmate”. Numărați direct de câte ori algoritmul nu a declanșat o alarmă pentru defecțiuni cunoscute; nu includeți cazuri normale,-libere de erori.
Problemă: Numitorul pentru calculul ratei alarmei false este incorect, folosind ciclul total de producție ca numitor. Formula incorectă: Rata alarmelor false=Număr de alarme false / Ciclul total de producție. Formula corectă este „Numărul de alarme false / Numărul total de alarme”, ceea ce duce la o rată de alarme false subestimată semnificativ.
Soluții: Urmați cu strictețe formula standard pentru calcul. Doar alarmele care sunt declanșate ar trebui incluse în statistici; producția normală fără alarme nu trebuie inclusă în numitor.
Problemă: Fără etichetare manuală a autenticității alarmei; algoritmul scoate direct clasificarea. Algoritmul însuși își determină propriile alarme ca fiind adevărate, rezultând o rată a alarmelor false mult mai mică decât rata reală, ceea ce duce la rezultate falsificate.
Soluție: Toate alarmele trebuie să fie dezasamblate manual și senzorii înlocuiți pentru verificare pentru a confirma dacă este o defecțiune sau interferență reală, iar fiecare alarmă trebuie să fie etichetată și clasificată.
III. Categoria de judecată a rezultatului (Ușor de trage concluzii incorecte)
Problemă: se uită doar la rezultatele-pe termen scurt, ignorând stabilitatea-pe termen lung. Dacă rata alarmei false îndeplinește standardul după o săptămână de testare, algoritmul este considerat direct calificat. După trei luni de utilizare, rata alarmelor false se ridică vertiginos deoarece nu a fost efectuată verificarea îmbătrânirii și adaptării.
Soluție: pentru finalizarea oficială a produsului, trebuie adăugat un test pe termen lung de 90-zile pentru a analiza statistic rata de modificare a ratei alarmelor false; pentru verificarea modificărilor trebuie efectuate și teste de îmbătrânire simulată pentru confirmare.
Problemă: diferențele mici nu sunt supuse testării de semnificație; concluziile se trag direct. O diferență de câteva puncte procentuale între două grupuri de rate de alarmă falsă este folosită pentru a concluziona că noul algoritm este mai bun, atunci când se poate datora unor fluctuații aleatorii.
Soluție: dacă rata alarmei false scade cu mai puțin de 60%, efectuați un test chi-pătrat; ap-valoare < 0,05 este necesară pentru a determina dacă diferența este validă. Dacă scăderea este Mai mare sau egală cu 60%, se poate trage direct o concluzie.
