Nu există o metodă rapidă care să înlocuiască testarea profesională, dar o examinare inițială rapidă poate fi efectuată prin aspect, densitate și raze X-. Determinarea precisă a purității oxidului de magneziu trebuie să se bazeze pe analiza chimică efectuată de o organizație terță-CNAS-certificată. Următoarele metode sunt numai pentru identificarea rapidă a anomaliilor evidente de pe-site.
1. Inspecție rapidă a aspectului (judecarea inițială în 30 de secunde)
Caracteristici acceptabile: pulberea este albă, fină și fără cocoloașe și nu conține particule gri-negre sau gălbui-maro;
Semne anormale: Culoarea închisă, bulgări sau delicscență pot indica prezența Fe₂O₃, CaO sau absorbția umidității;
Sugestie de procedură: Întindeți un strat subțire pe o farfurie de porțelan alb și observați la lumină puternică.
Dacă urme de impurități (cum ar fi Cl⁻, SO₄²⁻) nu pot fi identificate, mai sunt necesare teste suplimentare.
2. Test cu densimetru portabil (finalizat în 2 minute)
Interval acceptabil: 2,8–3,2 g/cm³;
Anomalii: densitatea scăzută se poate datora impurităților mari, particulelor grosiere sau porozității ridicate cauzate de absorbția umidității;
Echipament recomandat: debitmetru cu efect Hall cu densimetru, potrivit pentru utilizare pe-site-ul.
Poate reflecta indirect uniformitatea materiilor prime, dar nu poate înlocui analiza chimică.
3. Screening portabil cu raze X-detectorului de defecte (5 minute/buc)
Puncte cheie de inspecție: dacă există goluri, miez-centric sau densitate neuniformă în tubul umplut;
Cerință de rezoluție: mai mare sau egală cu 5μm, capabilă să identifice defectele structurale la nivel de microni-;
Avantaje: ne-distructiv, potrivit pentru inspecția completă a pieselor reprelucrate.
Recomandat pentru screening rapid pe locul de producție pentru a îmbunătăți eficiența.
