Cum sunt calibrați senzorii de temperatură într-un sistem cu canal cald?

Calibrarea senzorilor de temperatură într-un sistem cu canal cald este esențială pentru a se asigura că temperatura afișată reflectă cu exactitate temperatura reală a canalului de topire. Procesul de calibrare poate fi efectuat la trei niveluri: calibrare din fabrică, calibrare in-situ și verificarea referințelor. Calibrarea din fabrică este efectuată de către producătorul termocuplului utilizând un calibrator cu temperatură-baie controlată sau uscat-care poate fi urmărit conform standardelor naționale. Fiecare termocuplu este testat în mai multe puncte (de exemplu, 100 de grade, 200 de grade, 300 de grade, 400 de grade) iar abaterea este înregistrată pe un certificat de calibrare. Aceasta este valoarea de bază-confirmă că senzorul își îndeplinește clasa de toleranță atunci când iese din fabrică. Cu toate acestea, instalarea, îmbătrânirea și mediul înconjurător pot schimba această linie de bază, așa că se recomandă calibrarea periodică-in situ. Calibrarea in-situ implică compararea citirii termocuplului cu un senzor de referință de{18}}înaltă precizie plasat cât mai aproape de joncțiunea de măsurare. Acest lucru se poate face prin introducerea unei sonde de referință într-o gaură separată adiacentă termocuplului de lucru sau prin utilizarea unui pirometru de suprafață în aceeași locație (deși măsurarea suprafeței este mai puțin precisă). Sistemul este încălzit la o temperatură de funcționare stabilă și se notează abaterea dintre citirea controlerului și citirea de referință. Dacă abaterea este constantă (de exemplu, controlerul citește 3 grade), parametrul de offset al controlerului poate fi ajustat pentru a o corecta. Pentru o calibrare mai riguroasă, canalul fierbinte este oprit, răcit, iar termocuplul este îndepărtat și testat într-un calibrator portabil-bloc uscat pe-la fața locului. Acest lucru este mai precis, dar necesită timp de oprire. Al treilea nivel este verificarea referințelor, unde un simulator de semnal de temperatură certificat este conectat la intrarea controlerului. Simulatorul generează un semnal precis de milivolt echivalent cu temperatura dorită (de exemplu, 250 de grade pentru tipul K), iar valoarea afișată a controlerului este verificată. Aceasta verifică circuitul de intrare al controlerului, dar nu și termocuplul în sine. O greșeală comună este să te bazezi exclusiv pe verificarea controlerului fără a verifica senzorul. Cea mai bună practică este să efectuați o calibrare-in situ trimestrial și o calibrare completă a senzorului anual. Toate înregistrările de calibrare ar trebui să fie stocate, în special în aplicațiile medicale și auto unde este necesară trasabilitatea. Calibrarea poate fi efectuată de echipa de întreținere a fabricii dacă dispune de echipamentul și pregătirea corespunzătoare, sau de un laborator extern acreditat. Utilizarea unui serviciu de calibrare care oferă un certificat cu date de incertitudine oferă cea mai mare încredere. În rezumat, calibrarea nu este un-un eveniment, ci un proces continuu care asigură că controlul temperaturii canalului fierbinte rămâne în limitele de toleranță strânse cerute de turnarea modernă.